Tratamentul fizioterapeutic in fractura Fizioterapia reprezinta folosirea mijloacelor fizice (caldura, apa, curentii electrici, ultrasunetele) in special ca terapie secundara, care sa ajute la vindecarea tesuturilor dupa o leziune. Scopul principal al fizioterapiei este acela de a grabi vindecarea tesutului osos si de a restabili functionalitatea maxima care se poate obtine dupa vindecarea unei fracturi. Desigur, rezultatele depind in mare masura de starea generala a persoanei care a suferit fractura si de complexitatea si complicatiile leziunii.

Terapia prin magneti
Unii specialisti sustin folosirea magnetilor ca forma de terapie care sa grabeasca vindecarea unei fracturi. Ideea de baza a metodei este aceea ca magnetii imbunatatesc circulatia locala si faciliteaza accesul elementelor nutritive la nivelul tesutului lezat. Nu exista inca un consens in legatura cu modul in care trebuie purtati magnetii. Cei care sustin metoda recomanda sa fie purtati cat mai aproape de osul fracturat. Pana in prezent nu exista date care sa arata eficacitatea metodei.

Terapie prin ultrasunete
Ultrasunetele reprezinta sunete de o frecventa care nu poate fi perceputa de om. Ultrasunetele au 2 efecte care au potentialul de a accelera vindecarea osoasa: produce mici modificari de temperatura in tesuturile profunde si creste expresia genelor. Pana acum s-au strans suficiente dovezi stiintifice care arata ca unele tipuri de fracturi (mai ales cele care raman neconsolidate) se vindeca mai repede daca se folosesc ultrasunetele. De asemenea s-au inregistrat rezultate foarte bune la persoanele care au un potential de vindecare foarte redus: diabetici, fumatori si persoane cu tratament cronic cu glucocorticoizi.

Terapie prin curenti electrici
Cel mai important efect al acestei forme de terapie este stimularea proliferarii celulelor la nivelul tesutului osos. Exista si alte efecte favorabile care au fost observate, insa acesta este cel mai clar legat de accelerarea procesului de vindecare. Acest efect favorabil a fost observat in cazurile in care nu s-a produs consolidarea (sudarea) spontana a oaselor: fracturi neconsolidate la persoane cu anumite afectiuni amintite si mai sus. La persoanele care au capacitate normala de vindecare, stimularea prin curenti electrici externi nu a avut efectul dorit de accelerare a procesului de vindecare.